Sunt momente în care o comunitate se vede cel mai bine nu prin cât de repede ajunge la finish, ci prin felul în care are grijă de oamenii din jur. Prin prezență, sprijin și gesturi care spun simplu: „nu ești singură”.

Felul în care îi sprijinim astăzi pe părinți influențează lumea în care vor crește copiii de mâine. De aceea, printre cauzele sociale susținute la Maratonul Olteniei se numără și Centrele ROUA, organizația care dezvoltă HER PLAN, un model integrat de sprijin pentru femeile însărcinate și mamele aflate în dificultate.

Sprijinul se dă mai departe, ca o încurajare pe traseu

Binele copilului începe cu binele mamei. De aceea, HER PLAN oferă fiecărei beneficiare un plan personalizat și acces la o rețea de psihologi, medici, asistenți sociali, juriști, mentori și voluntari. Consilierea psihologică, sprijinul social și material, îndrumarea juridică și managementul de caz sunt coordonate astfel încât fiecare familie să primească sprijinul de care are nevoie, atunci când are cea mai mare nevoie de el.

O gașcă de sprijin în mai multe forme

În 2026, povestea merge mai departe prin HER PLAN Oltenia. Programul transformă sprijinul punctual într-un drum parcurs împreună, pas cu pas, alături de aceeași echipă și de același coordonator.

În perioada 1 septembrie – 31 decembrie 2026, cel puțin 24 de femei însărcinate și mame din Dolj, Gorj, Mehedinți, Olt, Vâlcea, Argeș și Teleorman vor beneficia gratuit de sprijin personalizat.

Poate fi vorba despre o mamă care are nevoie de un specialist cu care să vorbească, despre cineva care nu știe unde să ceară ajutor sau despre o familie care trece printr-un moment greu. Pentru fiecare dintre ele, HER PLAN Oltenia înseamnă un om aproape, un plan clar și sprijinul potrivit la momentul potrivit.

Gașca aleargă și pentru cei care au nevoie de oameni aproape

În fiecare an, Distribuție Oltenia, parte din grupul Evryo, dublează și donează taxele de înscriere către cauzele sociale susținute.

Fiecare participare de anul acesta devine mai mult decât un loc la start: ajută informația despre prevenție să ajungă mai departe, în școli, familii și comunități unde o discuție începută la timp poate face diferența.

👉Înscrie-te acum la Maratonul Olteniei!

Sunt curse în care pornești cu gândul la timp, la traseu sau la finish. Însă, sunt și curse în care fiecare pas, fiecare pedală sau fiecare exercițiu duce mai departe ceva mai important decât rezultatul de pe cronometru: grija pentru oamenii din jur.

În 2026, una dintre cauzele sociale susținute de Maratonul Olteniei este Canapeaua Roz, un proiect care aduce mai aproape de comunități discuțiile despre prevenția și screeningul cancerului de sân.

Informația bună se dă mai departe, ca o încurajare pe traseu

Canapeaua Roz aduce împreună medici, specialiști, pacienți, elevi, studenți, părinți și profesori pentru discuții deschise despre ce știm și ce mai avem nevoie să înțelegem despre cancerul de sân. Pentru că, uneori, primul pas spre grijă este o conversație începută la timp.

Prin inițiativa Canapeaua Roz în școală, proiectul își propune să ajungă și în 2026 în cât mai multe licee și universități, din București și nu numai, cu evenimente de informare medicală și psiho-emoțională pentru elevi și studenți. Obiectivul este ca informațiile despre prevenție, diagnosticare precoce și sprijin să circule mai departe, în familii și în comunități.

Prevenția nu stă pe loc. Pleacă acolo unde e nevoie de ea

Canapeaua Roz are și o componentă mobilă: Canapeaua Roz Express. Aceasta duce mesajele despre prevenire, depistare precoce și importanța controalelor medicale în comunități din țară, în locuri unde oamenii poate nu se așteaptă să întâlnească o astfel de discuție.

Împreună cu Sanovan Servicii Medicale Mobile, proiectul a oferit și ecografii mamare pro-bono, ducând prevenția mai aproape de oameni.

La Maratonul Olteniei, energia gaștii ajunge dincolo de traseu

În fiecare an, Distribuție Oltenia, parte din grupul Evryo, dublează și donează taxele de înscriere către cauzele sociale susținute.

Fiecare participare de anul acesta devine mai mult decât un loc la start: ajută informația despre prevenție să ajungă mai departe, în școli, familii și comunități unde o discuție începută la timp poate face diferența.

👉Înscrie-te acum la Maratonul Olteniei!

Nu toate poveștile care inspiră se scriu pe podium. Unele iau naștere și în drumul spre cursă, acolo unde oboseala, ploaia și singurătatea testează mai mult decât orice cronometru. Așa și-a construit Matthew Fairbrother povestea: un adolescent neozeelandez care, departe de casă, a transformat fiecare kilometru pedalat într-o declarație de curaj și dedicare.

Când dedicarea înseamnă să nu cauți scurtături

La doar 17 ani, Matthew a ieșit pentru prima dată din Noua Zeelandă pentru a participa la Enduro World Series 2022, în Europa. Nefiind suficient de mare pentru a obține permis de conducere pe necunoscutul continent și având resurse financiare limitate, a găsit o soluție inedită: să pedaleze între etapele competiției. În doar șase zile, a parcurs peste 1.500 km prin șase țări, din Scoția până în Slovenia, dormind de multe ori în cort și bazându-se pe sprijinul unor sponsori locali și internaționali.

Au fost și momente extrem de dificile. Unul dintre cele mai solicitante a fost traseul din Elveția până la Loudenvielle, în Franța: peste 1.000 km în doar patru zile, cu aproximativ 6.000 m diferență de nivel. Într-o noapte, când temperaturile coborau spre -2°C, Matthew a ales să nu doarmă deloc și a pedalat până a doua zi după-amiază. Constrâns de timp și condiții, își lua mesele direct pe bicicletă, iar benzinăriile de pe marginea drumului erau singura sursă de hrană.

Ca și cum asta nu ar fi fost suficient, la doar câteva zile distanță, în etapa EWS din Austria, Matt a concurat cu degetul mic dislocat. După ce medicii i l-au pus la loc și i-au bandajat mâna, a revenit pe traseu și, în stilul său ambițios, a reușit să obțină locul 10 la categoria U21.

Descoperind o lume nouă pe două roți

Pentru Matthew, bicicleta i-a fost aproape mereu parte din viață. Traseul lui în MTB a început la 11-12 ani, atunci când a primit cadou prima bicicletă full suspension. Tatăl lui, care fusese pasionat de ciclism în tinerețe, și-a regăsit atunci propria pasiune, iar Matthew a dorit să i se alăture. Primele încercări au fost simple sărituri prin parcul local, dar curând și-a găsit adevărata bucurie pe dealurile din Christchurch, unde a descoperit coborârile care aveau să îi definească drumul în acest sport.

“Dacă vrei să te apuci de mountain biking, îți spun doar să încerci. Comunitatea noastră e atât de susținătoare. Nimeni nu te va judeca pentru că încerci ceva nou. Asta am învățat în ultimele luni, susținerea e imensă.”

Puterea de a pedala mai departe

Povestea lui Matthew nu este doar despre sport, ci despre alegerea de a rămâne fidel visului tău chiar și atunci când drumul e greu, frigul te înconjoară sau durerea îți spune să te oprești.

La Maratonul Olteniei, fiecare participant își scrie propria poveste. Poate nu e vorba de 348 km pedalați într-o singură zi, însă este despre aceeași forță interioară care te aduce în cursă.

👉Înscrie-te acum la Maratonul Olteniei!

Surse articol: 
https://stayhideout.com/2022/07/24/uncategorised/bike-packing-from-scotland-to-slovenia-because-it-seemed-like-a-good-idea/
https://www.pinkbike.com/news/interview-17-year-old-bikepacks-250km-a-day-to-race-the-ews.html
https://www.crankbrothers.com/blogs/stories/matthew-fairbrother-the-kiwi-way

Sursă foto: https://www.crankbrothers.com/blogs/stories/matthew-fairbrother-the-kiwi-way

Când îți legi șireturile și te aliniezi la linia de start, alergi doar pentru tine? Pentru propriul record, pentru a-ți depăși limitele sau poate doar ca să simți că trăiești?

Povestea lui Dick și Rick, cunoscuți în toată lumea drept Team Hoyt, ne arată că poți alerga și pentru o persoană dragă. Și atunci înțelegi că adevărata putere de a merge mai departe nu vine doar din mușchi sau din plămâni, ci din inimă.

Când startul vieții pare imposibil

Rick Hoyt s-a născut în 1962 cu cordonul ombilical înfășurat în jurul gâtului. Minutele fără oxigen i-au provocat o paralizie cerebrală severă, medicii spunându-le părinților că nu va putea niciodată să-și folosească membrele sau să vorbească. Totuși, ei au refuzat verdictul. Mama lui, Judy, l-a învățat alfabetul cu cartonașe și l-a tratat ca pe oricare alt copil. Mai târziu, un medic a confirmat ceea ce inima lor știa deja: Rick înțelege lumea mult mai bine decât credeau ceilalți.

Când Rick avea 11 ani, o echipă de ingineri de la Tufts University a proiectat pentru el un computer special, „Hope Machine”, finanțat din donații. Acesta îi permitea să miște cursorul pe ecran cu capul și să formeze cuvinte.

Primii pași spre libertate

La doar 15 ani, Rick i-a cerut tatălui său, Dick Hoyt, pe atunci un ofițer în Garda Națională, fără experiență sportivă reală, să alerge împreună într-o cursă caritabilă de 5 mile pentru un coleg de liceu paralizat în urma unui accident. Dick a împins căruciorul băiatului și au terminat împreună cursa, pe penultimul loc.

La final, Rick a scris pe computerul său o propoziție care avea să le schimbe viața: „Atunci când alergam, simțeam că nu mai am nicio dizabilitate.” Din acel moment Dick a știut că va face tot ce îi stă în putință pentru a-i oferi fiului lui acea libertate.

1.100 de curse și un singur scop: să nu se oprească niciodată

Dick a început să alerge, să pedaleze și să înoate cu saci de ciment în cărucior, pregătindu-se să îl ducă pe Rick în cât mai multe curse. În decurs de aproape 40 de ani, au participat împreună la peste 1.100 de competiții, dintre care 255 de triatloane, 72 maratoane, dintre care și 32 de ediții ale Maratonului Boston până în 2014. Ba chiar, în 1992, au traversat SUA pe bicicletă și alergând 3.735 mile în 45 de zile. Iar în 1996, ca o recunoaștere a visului lor împărtășit, Dick și Rick au purtat împreună torța olimpică.

Finalul cursei… dar nu al poveștii

Dick Hoyt a murit în 2021, la 80 de ani, iar Rick în 2023, la 61 de ani. Însă, impactul lor merge mai departe prin fundațiile și echipele Hoyt din SUA și Canada.

Când alergi la Maratonul Olteniei, poate nu împingi un cărucior, dar sigur ai ocazia să îi motivezi pe cei din jur și să oferi sprijin celor care au nevoie. Team Hoyt ne învață că atunci când alergi pentru altcineva, pașii nu obosesc, ci se încarcă.

Așa că, data viitoare când îți reglezi ceasul și îți iei startul, întreabă-te: pentru cine alergi, în afară de tine? S-ar putea să descoperi că exact acolo, în acea întrebare, stă puterea de a merge mai departe.

👉Înscrie-te acum la Maratonul Olteniei!

Surse articol: 
https://teamhoytsd.com/about-us-2/
https://teamhoyt.com/about-us/
https://www.upi.com/Archives/1996/06/15/Olympic-torch-arrives-in-Boston/

Sursă foto: https://teamhoyt.com/photo-gallery-2-0/

Ce poate învăța un adult despre perseverență și optimism de la un copil de doar câțiva ani? Mult mai mult decât ai crede. Budhia Singh, considerat cel mai tânăr maratonist din lume, a transformat o copilărie dificilă într-o poveste despre visuri care nu țin cont de vârstă.

Budhia demonstrat că puterea de a merge mai departe nu înseamnă întotdeauna pași mari și siguri. Uneori, înseamnă doar să continui. Chiar și cu pași mici. La propriu.

Un traseu început la doar 3 ani

Budhia Singh s-a născut într-un cartier sărac din India. La vârsta de 3 ani, mama lui l-a dat unui vânzător pentru 800 de rupii, o realitate cruntă a sărăciei. Soarta lui avea să se schimbe când un antrenor de judo, Biranchi Das, l-a „răscumpărat” la orfelinatul său. Într-o zi, încercând să-l pedepsească pentru că se purtase urât cu alți copii, Das i-a cerut să alerge… și a uitat de el. Când a revenit cinci ore mai târziu, Budhia încă alerga.

Das a decis să-l antreneze, iar în următoarea perioadă, băiețelul a ajuns să alerge frecvent distanțe foarte mari pentru vârsta lui, devenind rapid un subiect de fascinație și controversă.

Alergare cu inima, dar și cu responsabilitate

La vârsta de 5 ani, Budhia a alergat 65 de kilometri în puțin peste 7 ore, de la Bhubaneswar la Puri, sub supravegherea autorităților și a medicilor. Micuțul devenise deja o celebritate locală, iar India îl privea ca pe un simbol de speranță. Nu al performanței fizice, ci al dorinței de a evada dintr-o realitate dură, alergând spre ceva mai bun.

Însă, povestea lui Budhia nu a fost lipsită de polemici. În 2006, după o cursă de 40 de mile în urma căreia băiatul a leșinat, guvernul indian i-a interzis să mai participe la maratoane, iar custodia i-a fost retrasă lui Das.

Chiar și puterea de a merge mai departe are nevoie de echilibru. Povestea lui Budhia ne amintește că ascultarea propriului corp, grija pentru sănătate și respectarea limitelor sunt la fel de importante ca ambiția, mai ales atunci când noi avem libertatea de a alege pentru propria persoană.

Decizii mari luate cu pași mici

Nu e nevoie să să alergi zeci de kilometri ca să înțelegi ce înseamnă determinarea. Dacă ți-ai spus măcar o dată „nu mai pot”, dar ai făcut totuși un pas în plus, atunci știi exact ce înseamnă să continui.

👉Înscrie-te acum la Maratonul Olteniei!

Surse articol: https://www.sportskeeda.com/us/olympics/the-lost-story-of-budhia-singh-indias-youngest-athlete

https://discover.hubpages.com/sports/Budhia-Singh-The-Heartbreaking-Story-of-Worlds-Youngest-Marathon-Runner

Sursă foto: https://thebridge.in/athletics/budhia-singh-where-is-he-now/

Ai avea curajul de a-ți pune numele pe un start interzis și a intra într-o cursă în care nu ești binevenit – nu din lipsă de valoare, ci dintr-o barieră pusă de alții? Kathrine Switzer a făcut exact asta, fiind prima femeie care a alergat la Maratonul Boston.

Puterea de a merge mai departe e scrisă în fiecare pas al lui Kathrine. Pentru că uneori, pasul care schimbă totul nu e cel mai rapid, dar cel făcut cu o hotărâre tăcută, când ceilalți îți spun să te oprești.

O cursă împotriva regulilor și fricii

În 1967, maratonul de la Boston era rezervat doar bărbaților. Oficialii nu-și imaginau că o femeie poate termina 26,2 mile, iar Kathrine Switzer a vrut să demonstreze nu doar că poate, ci că are dreptul. Pentru ea, alergarea nu însemna aplauze sau podium, ci era o parte inerentă a ei. Tânăra de 20 de ani s-a înscris cu inițialele „K.V. Switzer” și a primit numărul 261 în cursă.

Kathrine a fost chiar confruntată de un oficial al maratonului, care a încercat să o dea afară cu forța, smulgându-i numărul de pe tricou. Kathrine a continuat. Sprijinită de alți alergători, dar mai ales de propria voință. A terminat cursa în 4 ore și 20 de minute. Nu a fost o victorie cronometrată, ci una a puterii de a merge mai departe.

Curajul care deschide drumuri

Ce a făcut Kathrine nu a fost doar un act de rebeliune. A fost un moment care a depășit noi limite pentru că abia cinci ani mai târziu, în 1972, femeile au fost admise oficial la Maratonul Boston. Din acel punct, fiecare linie de start a devenit puțin mai dreaptă. Și fiecare femeie care aleargă azi o face și pentru că, atunci, Kathrine a refuzat să se oprească. Povestea ei ne amintește că uneori, puterea nu înseamnă doar să fii mai rapid, ci să îți porți visul în pași apăsați, chiar dacă fiecare kilometru e o luptă.

Pentru cei care continuă

La Maratonul Olteniei, nu ne adunăm doar pentru cronometru, ci pentru că știm că fiecare pas în plus este formă de libertate. Un „pot” spus în fața a mii de „nu pot”. Pentru că fiecare alergător care refuză să se oprească – deși ar putea avea toate motivele – e un om care transformă barierele în începuturi.

👉Înscrie-te acum la Maratonul Olteniei!

Sursă foto: https://kathrineswitzer.com/2017/04/marathon-struggle-of-runner-who-changed-athletics/ 

Surse articol: https://www.baa.org/races/boston-marathon/history

https://kathrineswitzer.com/1967-boston-marathon-the-real-story/